De-a şoarecele şi psi..

1.Întrebări mute, ce nu aşteaptă răspuns,

dezlegând fântânile de ape noi şi adânci,

ceruri, doruri, inimi, adăpătoarele zilei,

ca nişte egrete cu gâturi lungi,

ca nişe corăbii ale iluziilor,

ca nişte pecete de dor.

Stăteam,

veneam,

dormeam,

pe ceruri,

pe doruri,

pe inimi.

Când noaptea va fi trecut în răsărit,

mi-e inima închisă în cuvânt.

Eu nu caut, ci sunt în albul zăpezii.

(originalul aici)

2.Mai jos de tâmplă,

praf de stele.

Mai sus de tălpi

sunt dezlegată,

pagubă nu-i!

Eu nu-ţi ştiu numele,

te aud în vânt,

te chem în gând.

Şi-n noaptea ca o aripă prelungă,

dulce-alunecare,

eu nu-ţi ştiu numele,

dar mă-ncape-n el

şi-apoi mă varsă-un vas de alabastru.

un dor tăcut, sau o mirare.

De dor încercuită

sunt ciută, sunt vânat

şi-n rotocoale de teluric,

ca o eşarfă-n vânt

şi prinsă iar la inimă

de-o toartă, te simt.

Ce ne aduce calm?

Eu nu-ţi ştiu numele,

dar el m-ajunge,

pe când mă prinde somnul.

(originalul aici)

Pentru cei ce nu ştiu…

La început a fost Ponta. Pe urmă anacondele. Pe urmă, hop şi almanahe, de poftă, cică…după ea, fireşte, că doar sunt pisică-sa, şi eu, Jora. Apoi, a luat-o pe aceleaşi cărări ale “nimic nu se pierde, totul se rescrie” şi Carmen Pricop(n-ai fi zis că are nevoie!)

Au fost plagiaţi cu bună ştiinţă: psi©, tineriubond şi dor.

Şi-uite-aşa, lanţul plagiatorilor se măreşte, duminică de duminică, ochi cu ochi, zală cu zală….zeghe cu zeghe, nu! Că nu-şi scoate ochii corb la corb!

editare târzie:

Cum almanahe e indecisă dacă să scrie sau nu la ea, despre cum a plagiat-o sâmbăta trecută tot pe psi©, am hotărât să o dau “la gazetă” aici:

Te aud în vânt,
un dor tăcut, sau o mirare
pe când mă prinde somnul,
dulce-alunecare
Şi… praf de stele.
Mai jos de tâmplă,
eu nu-ţi ştiu numele,
de dor încercuită.
Ca o eşarfă-n vânt
sunt dezlegată.
Eu nu-ţi ştiu numele,
te chem în gând.
Şi-n rotocoale de teluric,
ce ne aduce calm,
mă ajunge.
Mai sus de tălpi, sunt ciută, sunt vânat.
Şi-n noaptea ca o aripă prelungă,
un vas de alabastru.
Mă-ncape-n el
şi-apoi mă varsă!
Şi prinsă iar la inimă
de-o toartă,
eu nu-ţi ştiu numele.
Eu nu-ţi ştiu numele…
Pagubă nu-i, te simt…

(originalul aici)

Sticlărie

Cuvânt, înşiră-te pe fire,

şi pune-te răspuns în inimi

sau atârnă-te pe gâturi de egrete, lungi

ca ei, îndrăgostiţii veşnici

să-şi mute noaptea rece numa’n  răsărit,

şi-apoi, în ape-adânci

corăbii de plecare să-şi înece,

şi naufragiaţi acolo , în trecut,

doar prin acelaşi arzător sărut

să-şi potolească sete de nemaivăzut!

bineînţeles că almanahe m-a lăsat baltă, c-a avut nişte musafiri, aşa că apar şi eu la spartul (!) târgului; nici nu ştiu dacă să mai merg în vizită la psi©dordefemeietineriuşerpoaicelescorpio, carmen pricop I, carmenvirusacheirealiaverocarmen pricop II, altcersenindrugwash, cammely, la ora asta…

Sper că se vede-n poze cât îs de supărată!

Nuntă mută

Albastră  tăcere, de-adânc, ca de mormânt.

Copilul, un strigăt la porţile morţii,

întreabă piatra rece, plângând:

Mamaie, tataie ce-i moartea? Cu zahăr pot s-o hrănesc?

Şi ce e viaţa? Culoare? Creioane s-ascut nu voiesc.

 

Lângă crucea de piatră, din lacrimi şi suflet curat

doi trandafiri sălbatici, petale şi-au scuturat.

psitineriucarmen pricopveroscorpiololitaanaveroCarmench3815h, almanaheverodordefemeie.

şantaj

Încercuită, în prelungăalunecare,

tăcut şi calm vânat în rotocoale,

eşarfa ta mă poartă, nebuno, din teluric în celest,

dar paguba e-a ta, să ştii, c-o fac pe loc un palimpsest!

Pe urmă, obosită, reazem tâmpla-mi de pisică

De  vaza de-alabastru. Te uită şi te-oftică!

mergem la vânătoare de cuvinte şi la psi©dordefemeiech3815hcarmen pricopşerpoaicelealmanahe,  tineriuvirusachecăţărătoarea, carmen, lolita.

Doamna vagabondului

Salut, călimară, somnolentă comoară!

Simpatie şi ţie, onorată cerneală,

noi trepidaţii te-ncarcă iar în stilou!

Dar te rog, nu păta, şi din trup cu chirie,

Fă azi, la sfârşit de poem, din poet luminat, nu erou,

şi nu rădăcină de floare, trimiţând spre înalt

şovăiala orei ce-şi aşteaptă asfalt!

Uite, fă poetul o doamnă hazlie,

în loc s-o usuci , tu s-o faci durdulie,

dându-i  alt început, minimal, grijulie,

nu avânt de valiză plutind pe ape postume!

Dă-i un pic de pământ ca să scurme şi

să zică atâta, miau-miau, şi-apoi să rezume:

-Imaginaţie, ce vagabond îmi eşti,

în costume!

că(li)mări cu (gu)stări în tabelul psi: ch3815hcrisdordefemeie,  veroscorpiocarmen pricopjoracarmen, almanahe.

ling ping

Mă introduc repede, că cică almanahe n-are timp să bată câmpii pe-aici, la ghemcheremu’ meu.

Aşadar, sunt JORApispis şi aşa văd eu lumea, un leagăn în care se dă moartea. În rest, albastru, verde…Pentru voi.

Eu mai mult simt, slavă vibrizelor!

Eu nu folosesc litere atunci când gândesc. Pe mine mă ia cu nişte zvârrrrtingpinglingjdefoieli şi-apoi mă uit fix la almanahe(stăpână-mea).

Dacă crede că înţelege, îmi dă apă.

Dacă chiar înţelege, îmi dă papabunumed.

Dacă nu înţelege deloc, ştiu că se preface. Şi-o iau de la capăt zvârrrrtinglingping…aaaaa, lingping, bine că mi-am amintit.

Zice almanahe că dacă vreau să fac pe-aici mult păr, ca pe canapele, covoare, de-adună almanahe şi înjoră, cică să fac lingping. Păi, cred că e simplu, că nu degeaba am limba aspră. Aşa că o să lingping prietenii almanahăi, sper să aibă pisici cu care să mă miaun, să mă scuip…cum adică să mă scuip?

În fine, voi învăţa eu să mă exprim mai omeneşte!

Oricum, şi almanahe asta scrie după dictaree cum îi dictaturez. Nimic de la ea, Flolico!

O să încep cu nepomâţismele, adică mai întâi cu pisicile şi unchii ori mătuşile lor:

Grişka, tuşa Verounchiu’ Nataşei, psi©(mama mayăi…ăi, o fi corect?)

Pe urmă, fără lăbuţe:

La Fee, Ora 25, Umm’, Camelia, Gina.

Atât pentru azi! Ba nu, mai pun o poznă(să ştiţi că eu apăs pe butonul aparatului foto şi  fur instantanee de la TV).

Hai, pa!

Aaaa…Staţi! Foarte important!!!!!!

Mi se mai zice şi Joracârcâr…şi în mai multe feluri. Dar ne împrietenim noi şi-o să aflaţi câte şi mai câţe, pardon..câţi!