Salut, călimară, somnolentă comoară!
Simpatie şi ţie, onorată cerneală,
noi trepidaţii te-ncarcă iar în stilou!
Dar te rog, nu păta, şi din trup cu chirie,
Fă azi, la sfârşit de poem, din poet luminat, nu erou,
şi nu rădăcină de floare, trimiţând spre înalt
şovăiala orei ce-şi aşteaptă asfalt!
Uite, fă poetul o doamnă hazlie,
în loc s-o usuci , tu s-o faci durdulie,
dându-i alt început, minimal, grijulie,
nu avânt de valiză plutind pe ape postume!
Dă-i un pic de pământ ca să scurme şi
să zică atâta, miau-miau, şi-apoi să rezume:
-Imaginaţie, ce vagabond îmi eşti,
în costume!
că(li)mări cu (gu)stări în tabelul psi: ch3815h, cris, dordefemeie, vero, scorpio, carmen pricop, jora, carmen, almanahe.
Joramotive de sărit obstacole 
Genitivul e foarte posesiv, cum vad eu…
gemitivul?
hihi…păi, da, că „şi”-ul a devenit atât de comercial.
Jora, las’ că-ţi explică mama…
hihihi, si copulativ e comercial! bine zici!
doamna si vagabondul
doamna, dar vagabondul
doamna ori vagabondul
doamna, deci vagabondul
Bond, James Bond…
Doamna Vaga,
Bondul uiuiui…tă-l,
că s-a dus!
Foarte frumos, jorapispis, un debut în forţă la duzina de azi!
Mă tem că jupân Grişka va fi invidios când va binevoi să coboare din dormitorul dumisale de la ultimul etaj al bibliotecii ca să-şi arunce privirea pe ecran 😉
Mulţumesc, mă gudur pe lângă cuvintele-ţi, da’ nu cred că va fi invidios, că am văzut eu ce tuşă are Grişka!
El zice că almanahe a ta nu e cu nimic mai prejos, dacă nu e chiar mai presus! Şi susţine că e obiectiv şi imparţial!
ei, aşa se vede de-acolo, de la înălţimea raftului lui….plin cu cărţi! 🙂
da’ să ştii, tuşă Vero, că am şi eu un raft, mai mic, care se cheamă „Strada Lunii”…în care ţin doar praf. 🙂
Şi Grişka are un raft cu praf – pe hol; e rampa de lansare către ultimul etaj al cuierului, cel pentru blănuri: căciuli şi pisici! 😀
pe poza secunda, linkului catre blogul pisei tale-i lipseste intre „s” si „i”, una bucata „p”. din „pisis” constat ca ar fi trebuit „pispis”, nu? 🙂
stai, că nu pricep? care poză secundă?
prima e cea intruchipand din profil un om pe un fond albastru. a doua e cea cu o pereche peste care anii s-au adunat in experiente impartasite de vreme ce inca se tin de mana, iar in coltul din stanga-sus apare linkul spre jora ta, de unde lipseste ce am zis eu.
haha…ce ochi ai!
de pisicăăăă! 🙂
almanahe doarme, eu înţelesesem din prima!
las aşa, ca să aibă noimă comentariile!
auzi, ch3815h-ule, m-am obişnuit să te citesc fără punctuaţie…şi acum , când cu virgule era mură-n gură, n-am mai… mură, n-am mai…gură. 🙂
ok. 🙂
asa repede, soro!
nici nu am apucat sa-i zic macar pâs!
aşa-s b(l)onzii, cu (o)misiuni! 🙂
blond, misiune…
ooo
ei, e brunet, da’ io cu ce mă mai jucam. :))
(O)misiuni= zero misiuni…blond fără misiune la mine
vrabia malai viseaza si calica praznic…
pai eu veneam cu jucarelele mele…
ei, aşa-i Jora! vrea contrast..ea să fie alba, el negrul!
:))
hahahhaah!
Jora, Jora….
E clar ca vrea scarpinat si mangaiat…. 🙂
da, da! numai asta ar face…da’ io o s-o iau la scărmănat! auzi la ea, „doamnă durdulie”…păi, cui crezi că-i zice-aşa?
biiiinenţeles că mie! …nu ştiu cum a trecut de cenzura-mi. :))
Pingback: Duzina de cuvinte- Comori, drumuri și vise..taică, vise « Cățărătorii
Dragă Jora, dacă e cineva destul de agilă şi de rapidă ca să prindă vagabondul, atunci aceea este pufoşenia ta pisicească.
Somnolenţa din debut pare mai mult cerinţă de duzină,
că apoi ai păşit felin pe cuvinte,
le-ai scurmat din pământ, de la rădăcină
până le-ai adus în lumină
şi în minte.
almanahe a adormit şi s-a folosit de mine ! :))
cred că mai degrabă e invers… ca o pisică deşteaptă te-ai folosit tu de el, sărmanul vagabond! bănuiesc că acum are tot costumul scărmănat de gheruţe şi fire fine de blană şi vreo două mustăţi presărate prin găuri.
dar e mulţumit de rezultat şi cred că s-o mai lăsa folosit şi altă dată.
că dacă nu, am eu alt act de cojocu’ lui.
Pingback: DUZINA DE CUVINTE Bere și mici « Dictatura justitiei
Pingback: Zarea de plumb « Almanahe
ioooi, oaspeţi pisicoşi şi noi? bun venit la duzină, jora. cum văd… eşti pusă serios pe scris. ai grijă să nu obosească almanahe. 🙂
te salută şi maya. fiind mai mică, ea încă vă priveşte pe tine şi pe grişka, virtualul ei frate.
am, sigur că am! eu i-am zis să nu mai scrie şi la ea.
M-ați băgat în ceață, dați-mi o derivată !
Păi, Jora e o derivată almanahe. :)) Aşa că ţi-am dat! 😉
Trepidaţii te-au „încărcat în stilou” şi de-ai dori refigurarea, a oricui vei vrea, poet or’ altceva din peisajul de mutat în limbaj, ştiu că eşti neîntrecută la detaliile care exprimă completul. Am încredere în formele ce îţi vor ieşi, pe toată întinderea ei, a Imaginaţiei; „materialele” care o compun le ai…deja mi-o închipui pe „doamna hazlie”, precum şi atmosfera.
o, nu mă prea prinde încă postura asta de pisică cu blog, da’ învăţ eu.
Da’ tu eşti prinzătoare…de cuvinte cu putere…că doar eşti pisica stăpânitoare a Olimpiei.
a, eu mai mult prind muşte, că şoricei, în afară de mouse-ul Olimpiei n-am ce fugări…tocmai din acest motiv m-am hotărât să deţin şi blog. 🙂
Pingback: MFC – 28 « Ioan Usca
Pingback: Studiu într-un pahar cu vin « Almanahe