Dacă m-ai cunoaşte…

zi tu ce!

psi©floarea de loldilal, almanahe, dragoş, scorpio, carmen pricop, tineriu, dorvirusachecarmencammely.

Anunțuri

Licurire

Un licurici lampadofor

din ramura lamură

latent un timp, lacom de-acum voia să fie şi mai lar

în Licuricia, luminator primar,

fiind convins c-a lui luciferază

licărea mai tare.

Şi astfel, cu larmă mare în livadă

servind mulţimea cu o limonadă_

licoare de succes printre gândaci_

se lăuda, căci, ce să facă?

Aprins nevoie-mare, foc de Dumnezeu,

pe când şedea la lafuri cu licuricimea­_

când languros lacustru,

când lacunar, doar-doar

ceilalţi licurici, ramuri mai mici,

s-or lămuri că are calităţi de lider

în ale luminării, ba mai avea puţin

şi-o lacrimă vărsa_

ei, ce să vezi?

Şşş, linişte, c-acum te luminez!

Lumină chimică, dar fără de căldură,

un licurici nu poa’ să fie şef primar

decât o tură,

de poem, cel mult.

În rest, sursă decorativă de lumină,

Dar chiar şi-aşa, de încă 39 de licurici,

şi nu contează cât de mari sau mici,

ar fi avut nevoie ca toţi să fie ad libitum

puterea unei galbene, albastre, roşii, verzi, portocalii…

lumânărici.

De unde ştiu?

Păi cine crezi că-mi luminară drum

spre ludoterapie, licurire,

(nu plângeţi!) toţi 40 închişi în colivie?

Morala nu e!

Însă cu sclipici şi scăpărici,

limpezi dovezi poate că sunt ca să te edifici,

tu, caută-le singur-singurel,

limanuri de ieşit din vis n-am vrut s-aştern,

ci doar să mă lepşesc niţel.

licurici:

 

1. carmen pricop 2. almanahe
3. Dictatura justitiei 4. dordefemeie
5. Dragos 6. Vero
7. anacondele 8. psi©
9. virusverbalis 10. tibi
11. Scorpio 12. altcersenin
13. cammely 14. dagatha


 

Portretistul

Renunţare totală când acră, când dulce, viaţa lui toată era un coş imens de nuiele în care lâncezeau pânze rulate sul, colecţie de momente intime izolate.

Nu admira în oameni decât compoziţia, pe unii îi creionase tâmp, o simplă linie, pe alţii, translucizi, suprafaţă netedă, făpturi zămislite din miez de idee, siluete decupate din memorie, în decoruri cu murmur interior, când în armonie sobră, când în luminoasă duioşie.

Interesul pentru ei stătea în dimensiunea pânzei, vibrând în aşteptarea poeziei.

Capul său, cu fruntea năduşind abundent, devenise un malaxor ce convertea falsitatea şi teatralul într-un monstru plăcut vederii.

Pătrundere imginativă, ascultând când de întuneric, când de lumină, sufletul îi era când harpă, când evantai. Năzuinţa lui era să spună câte un singur lucru, pe rând, iar rezultatul să fie unul fără interpretări alambicate.

Jargonizaîntr-un nicăieri al tutror lumilor adunate într-un singur loc, când văzut pe dinafară, când de dinăutru şi oricât de vast era spaţiul de inspiraţie, când isprăvea ce avea de spus, pe pânza multicoloră se întâlnea tot cu sine însuşi, cu visele lui, ţesute din stofa vieţii.

Amestecând toate trupurile într-unul singur, sfârtecat de dureri, vlăguit de nesomn se pregătea să-i dea posterităţii încă un tablou.

Dar mâineun mâine încă vacant, asistenţa va impune universul său particular.

Sau nu.

“Ce mârşăvie”,  gândea el, în timp ce îndepărta un fir de păr de pe obrazul ultimei sale creaţii, “sunt nevoit să trăiesc într-o lume în care mâine, o mână de oameni care n-au pictat niciodată nimic, vor decide dacă sunt valoros sau nu.”

O ultimă tuşă şi o rază de soare, jucăuşă, i se aşeză pe piept, apoi pe chip. Tabloul era gata. Se întinse pe salteaua îmbibată de vopsele, invadat de un puternic sentiment între şira spinării şi genunchi privind înspre şevalet, el, omul, lucrare finită în contact cu infinitul. Apoi adormi.

duzinari: psi©tineriubond, vero, almanahe,  tibicarmen pricopscorpio, carmen irealiadorvirusachedrugwash.

La mulţi ani, Maya!

(sforăit pe 3 voci)

Unul dintre adormiţi se trezeşte.

Jora: Da’ ce lung somn am dormiiiiit! Acum la drum! Da’ încotro? Pe aici, pe dincolo? Nici nu văd prea bine. Şi miroase a…

Grişka(trezit şi el):… Praf! Miroşi a praf! Unde ai stat?

Maya(trezită, la rându-i):Ei, a ales locul, să vezi ce de-a întâmplări urmează!

Grişka:  O să şi auzi!

Jora: Deci, nu dormeaţi?

Maya şi Grişka:  Nu! Jucam teatru!

Jora: Nu, nu, nu! Refuz! Sunt numai eu! Eu singură!  Nu vă văd! … Nu mai văd de foarte multă vreme decât adormiţi.

Maya: Păi, atunci mă culc, ca să vezi mai bine. Pot aştepta aşa până la anul!

Grişka: Păi, da, o putem face cu toţi, doar fiecare are ţarcul lui.

Jora: Eu nu!

Maya: Eu nu, ce?

Jora: Eu nu pot aştepta până la anul.

Grişka: Să aştepţi ce?

Jora:  Orice!

Maya: Aveţi un cuţit?

Grişka: Pooooftim?

…………………………………………………………………………………….

Jora: Eu nu puteam adormi. Voiam să merg să caut. Să mă duc? Să nu mă duc? Aşa-mi ziceam. Uite că am ajuns.

Grişka: Ce aproape-s toate, aici…

Maya: Şi? Îţi merge bine? Joci?

Jora: Sincer? Habar n-am!

(râd toţi)

Provocare!

Maya şi Grişka, vă provoc să începem nişte aventuri împreună! Avem un început şi-un sfârşit(hihi, ca bipezii, cum îi numeşte Grişka). Replicile pot apărea oricând, nu e nicio grabă. Cum ne vine o idee, o aşternem ca şi comentariu. Dacă şi alcineva doreşte să contribuie, e bine venit. Titlul piesei de teatru rezultate îl vom stabili la final.

Gata cu seriozitatea, la joacă, pisici!

Prăduind…

Acest poem este o plagiere originală după un domn, TineriuBond!

Declar prin aceasta că eu îi recunosc ca licenţă poetică termenul de haiku-cerc_aşa să-i rămână numele!_

şi promit, cu lăbuţa pe inimă,  că i-o mai fac.

Cum se face?  Păi, (ia uite, citez?!)…

…”se iau cele douăsprezece cuvinte vrăjite de psi, şi se alcătuieşte cîte-o strofă de trei versuri după tipicul haiku: cinci, şapte, cinci silabe.

Fiecare strofă începe cu unul dintre  aceste cuvinte menţionat cu litere subliniate şi conţine alt cuvînt dintre cele propuse menţionat cu litere italice.

Ultima strofă începe cu ultimul cuvînt şi are în interior primul cuvînt. Simplu?”

Restul, luaţi-o  ca şi afişul, adaptare după…

Nu câr, câr…cotiţi!

sigurinima mea

lunecă-n umeri la sîn

din vis nemurit.

umeri şi sîni dalbi.

cînd nu eşti în ea, neclar

rămîne-va o urmă,

urmă vuind clar

umbră de nelegiuit.

rămîi împietrit!

umbra privirii,

şir de mărgăritare

lucind infinit,

mărgăritare

arzînd, de(h)! vină? stă-n miez,

cu vii străluciri.

miez de lacrimă,

întreaga noapte un trup.

de lut e păcat?

întreaga noastră,

tăiată în două e.

formăm un nesaţ.

nesaţ de amor.

sclipind rece-n lumină

pandant palid: nea.

rece flacără,

iubire! umbră goală,

cîntăm unison.

goală de gînduri

de gemetele celor

jumătate om.

jumătate tu,

jumătate eu, singur,

ce mor,  prăduind.

prăduind, Amor_

sigur, şi-o ţâră neclar_

orgie-n eter:

psi©tineriuCarmen Pricop,dorirealiascorpiovirusachecarmenvero , almanahe, veronicisme.

PâS(editare târzie): Stilului pradă de Haiku-cerc o să-i zic cascadă!(casc, de la a căsca, adă, de la adu-mi să plagiez!)