Am fost odată prieteni

El e Cooper şi-am fost odată prieteni. Un an. Pe urmă almanahe l-a dat.

Dar anul ăla a fost unul cu peripeţii, pe care o să vi le povestesc poate cândva. Mai întâi, m-a găsit pe mine ieri, 2 septembrie, dar acum cinci ani. Eu aveam cam o lună, şi nu ştiu câte stele, că nu-mi amintesc. Dar îmi amintesc că era noapte, era frig, şi că m-au orbit farurile unei maşini şi-am sărit cât colo. Colo era almanahe, se întorcea acasă din oraş.

Almanahe, cu părul ei lung, câr(câr…hihi, aşa miaun eu, câr, câr)lionţat şi roşcat, din care mi-am făcut culcuş imediat.  Nu ştiu ce-şi aminteşte ea, dar cred că i-a plăcut că simţea cald. Cred că s-a şi speriat un pic, dar fiindcă eram un ghemotoc de blană albă superb, a hotărât să mă lase-n păru’ ei. Până la magazin, că acolo voia să mă dea jos şi de-acolo norocu’ meu…

Numai că odată ajunse la magazin nu s-a întâmplat asta,  şi fiindcă Dumnezeul pisicilor există, eu aşa cred, dar şi pentru că din magazin a ieşit un amic de-al ei, el i-a zis că-i stă bine păru’ (cu mine-n el), şi ştiţi cum îs femeile, le zici că le stă bine păru’…Ea atunci, m-a pus frumos în braţele amicului ei, i-a zis, aşteaptă-mă(sau mie?) şi a intrat în magazin, mi-a luat ceva de mâncare şi, ce credeţi,că gata, ne-am împrietenit? Nu!

Nu era hotărâtă deloc să mă ia, aşa că a mai zăbovit cu mine-n păr la scara blocului, a sunat o prietenă, prietena a coborât, m-a scos frumos din păru’ almanahăi şi i-a zis:

-Ştiu de ce m-ai chemat, vrei să-ţi duc pisica sus!

Şi  dusă am fost. Almanahe avea încă ceva nelămureli, dar şi-a zis că putea să mă scoată afară în frig, de unde venisem, oricând, aşa că a acceptat să mă păstreze. Pentru o seară.

Şi cum mă găsise de ziua tatălui ei, şi-a zis că poate e un semn. Şi m-a mai păstrat o seară. Şi încă una…Pe urmă am capătat şi-un nume, Roza, da’ nu mă prindea, apoi l-a anagramat şi-a ieşit Zora. Şi cum Zora se-auzea mai mult Jora, Jora a şi rămas. Plus că Jora e un fel de gheorghe rusesc, şi cum pe taică-său îl cheamă Gheorghe…iaca şi semnu’, înţelelgeţi?

Apoi s-a făcut 8 septembrie. Şi-a sunat-o un prieten, cu care almanahe a fost odată prietenă. Şi i l-a adus pe Cooper. Cadou.

N-o chema Maria pe almanahe, da’ pe maică-sa da, aşa că alt semn, altă pisică. L-a luat şi pe el pentru o zi…El venise deja cu numele din Dosarele X. Ce-i drept, era un ciudat, fiindcă îşi sugea lăbuţa stângă ca să adoarmă, îţi aducea pachetele de ţigări( numai Kent lung necartonat) goale şi răsucite, dacă i le aruncai, precum un căţel, în gură.

Pe scurt, am trăit împreună doar 1 an , timp în care eu am căzut o singură dată de la etajul 5, iar el de două ori.

Ştiu că l-a iubit mai mult pe el, căci am văzut-o cât a suferit când a dispărut Cooper 3 zile, prima dată când a căzut. Dar că nu m-a dat pe mine, şi l-a dat pe el, rămâne o enigmă.

Nici măcar nu era acasă când l-a luat (tot prietenul cu care a fost odată prietenă almanahe; el l-a adus, el să-l şi ea, mi s-a părut firesc).

Când s-a întors n-a scos un cuvânt almanahe, n-a vărsat o lacrimă, şi eu, uite, de-aia eu nu-i înţeleg pe oamenii ăştia. Mă rog, nu l-a dat afară-n frig, ba, dimpotrivă, Cooper a fost adoptat. Aşa cel puţin i s-a spus, că se bucură de-o curte cu verdeaţă, unde zburdă ca nebunul.

Sper că e adevărat.

Pentru mine acel moment a fost o cumpănă…Nici măcar nu vreau să ştiu de ce m-a ales pe mine!

Dar, eu una(bucată pisică almanahească), voi vedea totdeauna o sfidare în simplul fapt că o valiză se închide…şi că oamenii le tot cară.

Dacă mi-e dor de el?…Uneori. Când almanahe îl strigă pe Cooper invizibilul, ca să mă necăjească…ori, cine ştie, poate fiindcă îi e dor de el. Am observat că acum, când o face pe tastelografa mea, i-a picurat din ochi nişte apă sărată pe blăniţa mea. Sau poate doar mi s-a părut…

Pe aceeaşi temă găsiţi pisiluneli şi la alţi purtători prin cuvânt psi©joradordefemeieVeroScorpioSome Wordscarmen pricopcammelyvirusache,carmentineriudragoşanacondeleaburi de cafea.
Anunțuri

29 de gânduri despre „Am fost odată prieteni

  1. Pingback: Provocarea-Am fost odată prieteni « Cățărătorii

  2. Pingback: Oltzii – sau Am Fost Odată Prieteni | FLOAREA DE LOLDILAL

  3. Pingback: Am fost odată prieteni « Tiberiuorasanu's Blog

    • să vezi cum adormea almanahe-n zgomotul ăla, dormea ca un prunc, că i se aşeza lângă ureche şi-şi sugea lăbuţa…eu dormeam departe de ei, că mă enervau cu tandreţurile lor.

  4. Pingback: Am fost odată prieteni « Almanahe

  5. Pingback: Poşta electronică – 26 & psi-luneală: Am fost odată prieteni | Cioburi de chihlimbar

  6. Pingback: Am fost odată prieteni… « Loc de dat cu capu'

  7. Pingback: … am fost odată prieteni… aș fi putut spune dacă… « Dictatura justitiei

  8. Vezi tu, Jora, şi almanahe a pierdut un prieten atunci. De aceea apa sărată.
    Iar cu valizele e mare secret. Când eram eu acasă la mama, am avut o Pisi, mare sportivă. Dacă o duceam la circ, îi făcea de râs pe tigri şi pe lei, cu tot dresajul lor. Şi mai aveam o valiză sus, sus, pe cel mai înalt şifonier din casă. Pisi a mea se căţăra pe capotul meu ca pe scoarţa copacului până pe umăr şi, de acolo, îşi făcea un vânt mare, până pe şifonier şi dormea pe valiză. Ştii de ce? În valiză mama ţinea lână.
    De aceea cară oamenii valizele cu ei… Ştii cum se spune: oaia care nu-şi duce lâna, o mănâncă lupul.

    • a, la noi, almanahe a lăsat coşu’ cu lână jos, chiar lângă căsuţa mea…nu mă tentează deloc că l-a lăsat la îndemână;cred că se joacă cu mine de-a pisihologia inversă; şi valiza tot jos şi-o ţine almanahe, închisă…da’ mie tare mi-ar plăcea s-o mai deschidă din când în când, şi să mă cuibăresc.

sari cu un răspuns!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s