Mesagerul h-ăului

Dacă te derutează că nu-ţi trimit emoticoane, ei, bine, află că de fapt o fac!

Şi cum le pun eu puncte, paranteze,  ele, ca invizibile, se-aşază în… neant.

Dar le-am venit de hac, le-nlocuiesc cu h-ăuri plus vocale.

Deci, hehe!… i-o vale cu alunecare în concerte verzi

în care să te pierzi aventuros, agale.

*

Apoi, hihi… i-o doamnă cu paltonu’ gri

şi te-ai putea mira, la cât de roşie e gura sa.

Huhu-i umbrele şi elastic e.

Marchează uşurinţa-n coborâre, dar nu-i prăpastie,

e-un tren, da’ care n-are staţie.

**

Hoho nu-i nici oprire, nici pornire,

ne apărăm şi noi precum putem de năpustire,

iar la hăhă, simfonizarea este dirijată.

E toate uşile prin care ai ieşit,

ferestrele prin care împreună n-am privit vreodată.

***

Hehe…şi iată-ne şi la haha, e cheia şi lăcata!

Hai să ne rătăcim! îţi strigă-mbujorată fata.

Da’ tu n-o crezi, îi zici: Hehe,… huhu!

N-am ce să-ţi dau, tu eşti prea dada, indivizibilă şi consistentă,

iar eu sunt  când (ba)Bi-( ba)Ba-(ba)Bo(u).(1)

****

Te uită cum m-am recompus. Cine sunt eu?

Păi, cin’ să fiu? Nu mai sunt suma câtorva obişnuinţe!

Deşi-ar mai fi câte ceva de spus:  la ş fereastra mi se duce-n jos,

la ţ eu scriu aţâţa, da’ tu vezi atâta.

În rest, toate-s la locul lor…

––––––––––––––-

(1)-bi-ba-bo-păpuşă pe mână

psi©, almanahe(tot eu, dar mai mmm…etafizică), poezeleverodor, scorpioirealiasimonaRcarmendragoşincognito.

Anunțuri

29 de gânduri despre „Mesagerul h-ăului

  1. Pingback: Cine sunt eu? « Almanahe

  2. Pingback: Provocarea-Cine sunt eu? « Cățărătorii

  3. Pingback: Cine sunt eu « Dor De Dragoste

  4. Pingback: Cine sunt eu? | irealia

  5. Pingback: Bărbații din viața mea : cine sunt eu « Dictatura justitiei

  6. Mie mi-a plăcut mai mult he-he şi hu-hu, dar nu m-am putut hotărî la hu-hu dacă-s umbrele cu umbre sau numai umbre… Oricum ar fi tot e faină alunecarea că are elastic şi te întoarce. Dacă mata-mâţa n-ai şti cin’să ştie? He-heeee!

  7. Pingback: Cine sînt eu? « Loc de dat cu capu'

  8. Pingback: cine sunt eu?

  9. „Ferestrele prin care n-am privit vreodată”; lor, păstrează-le ştiutul nicăieri şi oriunde, tu Jora cea surprinzătoare cu timp neîncheiat, cu nevoia de deschidere ale încăperilor privirii.

  10. Ţi-aş fi zis despre hauri, despre hăuri, şi-alte de-astea, care s-ar fi exhibat şi s-ar fi interogat, întrebându-ţi-se, doar că mi-am zis să numai vină să delireze cu imaginaţia în altă parte.

sari cu un răspuns!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s