Dacă te derutează că nu-ţi trimit emoticoane, ei, bine, află că de fapt o fac!
Şi cum le pun eu puncte, paranteze, ele, ca invizibile, se-aşază în… neant.
Dar le-am venit de hac, le-nlocuiesc cu h-ăuri plus vocale.
Deci, hehe!… i-o vale cu alunecare în concerte verzi
în care să te pierzi aventuros, agale.
*
Apoi, hihi… i-o doamnă cu paltonu’ gri
şi te-ai putea mira, la cât de roşie e gura sa.
Huhu-i umbrele şi elastic e.
Marchează uşurinţa-n coborâre, dar nu-i prăpastie,
e-un tren, da’ care n-are staţie.
**
Hoho nu-i nici oprire, nici pornire,
ne apărăm şi noi precum putem de năpustire,
iar la hăhă, simfonizarea este dirijată.
E toate uşile prin care ai ieşit,
ferestrele prin care împreună n-am privit vreodată.
***
Hehe…şi iată-ne şi la haha, e cheia şi lăcata!
Hai să ne rătăcim! îţi strigă-mbujorată fata.
Da’ tu n-o crezi, îi zici: Hehe,… huhu!
N-am ce să-ţi dau, tu eşti prea dada, indivizibilă şi consistentă,
iar eu sunt când (ba)Bi-( ba)Ba-(ba)Bo(u).(1)
****
Te uită cum m-am recompus. Cine sunt eu?
Păi, cin’ să fiu? Nu mai sunt suma câtorva obişnuinţe!
Deşi-ar mai fi câte ceva de spus: la ş fereastra mi se duce-n jos,
la ţ eu scriu aţâţa, da’ tu vezi atâta.
În rest, toate-s la locul lor…
––––––––––––––-
(1)-bi-ba-bo-păpuşă pe mână
psi©, almanahe(tot eu, dar mai mmm…etafizică), poezele, vero, dor, scorpio, irealia, simonaR, carmen, dragoş, incognito.
Joramotive de sărit obstacole 
Pingback: Cine sunt eu? « Almanahe
toate-s la loc, în h-ăul lor!
erau pe naiba, titlul nu era! 😉
Nervoasă pisică madam Jora… Da’ o-nţeleg deşi n-o prea pricep uneori. De fapt, nu pricep niciodată nimic. Nici măcar ce-ngroapă pisica… 😦
mai întâi vreau să zic că îngropasem titlul, furând cumva înţelegerea deplină…de proprietatea înţelegerii dumitale, nu mi-e teamă, ştiu că înţelegi exact cât şi ce vrei. 🙂
ăsta e un poem pentru mesagerul yahoo, că îmi face figuri, de-aici şi nervozitatea pisicii.
Dacă ai abilităţi tehnice cît de cît (pentru setări, că are gîrlă), ţi-aş putea trimite o alternativă, dar nu ştie de webcam-audio. Nu cred însă că ţi-ai bate capu’. Poate mă înşel.
Poate-poate se mai potolează pisica. 🙂
Te înşeli. Îmi bat capu’, fiindcă întotdeauna găsesc un loc de dat cu capu’. 🙂
Trimite-mi, aşadar…
No binie… numa’ să adun cele trebuincioase, aşa c-o mai dura o ţîră. De n-oi găsi tăte cele, om mai vedea.
Păi, ea şede pe pernă, eu merg să-mi iau tutun, paşol na…turbinca e goală, şi nu mă pot concentra. Dacă nu te culci…şi nu te-ncurci în toate celea, ne-om videa.
Pingback: Provocarea-Cine sunt eu? « Cățărătorii
Pingback: Cine sunt eu « Dor De Dragoste
Ha-ha, he-he, hi-hi..hâc! Ups…m-am impiedicat!
Huhu, ce cald…arâm îmi fu! 🙂
de-aceea îmi tăcu mie în nas almanahe aseară… că torceai tu în hăuri! 😀
Da, da…şi când să-ţi trimit, numai bine, c-ai ieşit! 😦
mă luase soamna… sau doctoru cela cu nume de mâţ! 😀
Miao hi-hi.miao, hă-hă – şi Jora-i mmm… etafizică! 😀
Aşa a zis Grişka, io am scrfis după dictare! 🙂
am scris, pesemne că f-ul l-a intercalat chiar Grişka! 🙂
Bravo, Grişka, îmi place scrfis! Eşti un vis…tier al cuvintelor sf! 🙂
Am scris eu, că Jora doarme bine-mersi, e în lumea viselor cu şoricei… cred.
Pingback: Cine sunt eu? | irealia
hihihi-uri cat cuprinde… si totusi, parca pisicile faceau „miau” 😀
Pingback: Bărbații din viața mea : cine sunt eu « Dictatura justitiei
Mie mi-a plăcut mai mult he-he şi hu-hu, dar nu m-am putut hotărî la hu-hu dacă-s umbrele cu umbre sau numai umbre… Oricum ar fi tot e faină alunecarea că are elastic şi te întoarce. Dacă mata-mâţa n-ai şti cin’să ştie? He-heeee!
M-ai băgat în ceață ! Hehe ! Hoho ! haha !
Pingback: Cine sînt eu? « Loc de dat cu capu'
Pingback: cine sunt eu?
„Ferestrele prin care n-am privit vreodată”; lor, păstrează-le ştiutul nicăieri şi oriunde, tu Jora cea surprinzătoare cu timp neîncheiat, cu nevoia de deschidere ale încăperilor privirii.
Ţi-aş fi zis despre hauri, despre hăuri, şi-alte de-astea, care s-ar fi exhibat şi s-ar fi interogat, întrebându-ţi-se, doar că mi-am zis să numai vină să delireze cu imaginaţia în altă parte.