În condei, ere

De la stăpână-mea reblogare…

Alma Nahe(r)

Azi am primit un cuvânt

şi-am văzut roşu.

Nu, că l-am văzut dăruindu-mi-se,

nu m-a luat prin surprindere,

l-am văzut  cum i se mişca muşchiul fiecărei litere,

cum îşi ascundea noua ordine mondială,

cum îşi căra rezervorul psihic în spate:

popor, credinţă, rase.

Pe fiecare ou înroşit se insinuau– în ipoteze extraterestre,

stabilind termenii relaţiei om-Dumnezeu – pasul pe lună şi

greenpace-ul,

ca o investigaţie asupra lumii invizibile.

Nu vă mai grăbiţi să le ciocniţi,

înghiţiţi-le cu totul,

sau daţi-le o gaură şi beţi-le crude,

poate-aşa vă revine glasul! le strigam zilierilor din cuvânt,

dar ei (ne) păşteau liniştiţi,  aşteptând tăcuţi în ape fierbinţi sacrificiul mie-Lui.

Poem în condeiul lui ACUM şi colorat în muza-mi de astăzi, GriArg.

Imaginile vin, ca de cele mai multe ori, de la Raluca.

Vezi articol original

Anunțuri