Te plac aşa cum eşti

Te plac aşa cum eşti e-o apă
în care torni culoare,
câte-un pic,
dar trebuie s-o faci încet
şi cu talent,
ca să n-o tulburi,
căci nu-i de-ajuns să fii desenator vestit.
Şi-ntr-un final
îţi iese,
răsturnată,
imaginea a ceea ce doar tu ai semănat,
ai cules,
ai conturat.
Te plac aşa cum eşti e-o poartă verde,
o rază ce-o usucă,
un scârţâit,
o mângâiere,
o şlefuire,
un contrast,
ca moarte şi-nviere.
Aşa ne e şi viaţa,
drum pe ape,
drum cu porţi,
pe unele le vrem aşa,
cu-ncuietoare veche
şi cojindu-se de vremi,
de sorţi…
iar altele le vrem ca noi,
îmbălsămate
nestropite cu noroi…
Dar mai presus de toate,
ne dorim
cheia de ne dezleagă traiul cel sublim,
atât de simplu
cu dulceaţă,
ceai şi sobă,
afară ploaie
şi-acolo,
înăuntru,
fără griji să ne rostim,
un gând,
o vorbă(fără de venin):
Te plac aşa cum eşti: psi©ă, alma nahe,  anacondelor, Adriana, carmen pricop, Vienela, Scorpio, AdrianabisMitzaaoglinda lui erisedIoana SogluSoniaCita,
o poartă(pe-ape) către minunatele-ţi poveşti.

20130923-160558.jpg

Dialog imaginat… cu Carmen Pricop şi Adriana.