Te plac aşa cum eşti e-o apă
în care torni culoare,
câte-un pic,
dar trebuie s-o faci încet
şi cu talent,
ca să n-o tulburi,
căci nu-i de-ajuns să fii desenator vestit.
Şi-ntr-un final
îţi iese,
răsturnată,
imaginea a ceea ce doar tu ai semănat,
ai cules,
ai conturat.
Te plac aşa cum eşti e-o poartă verde,
o rază ce-o usucă,
un scârţâit,
o mângâiere,
o şlefuire,
un contrast,
ca moarte şi-nviere.
Aşa ne e şi viaţa,
drum pe ape,
drum cu porţi,
pe unele le vrem aşa,
cu-ncuietoare veche
şi cojindu-se de vremi,
de sorţi…
iar altele le vrem ca noi,
îmbălsămate
nestropite cu noroi…
Dar mai presus de toate,
ne dorim
cheia de ne dezleagă traiul cel sublim,
atât de simplu
cu dulceaţă,
ceai şi sobă,
afară ploaie
şi-acolo,
înăuntru,
fără griji să ne rostim,
un gând,
o vorbă(fără de venin):
Te plac aşa cum eşti: psi©ă, alma nahe, anacondelor, Adriana, carmen pricop, Vienela, Scorpio, Adrianabis, Mitzaa, oglinda lui erised, Ioana Soglu, Sonia, Cita,
o poartă(pe-ape) către minunatele-ţi poveşti.
Dialog imaginat… cu Carmen Pricop şi Adriana.
Pingback: Te plac aşa cum eşti | Alma Nahe
Ce vrem e una, ce primim e alta,
ce luăm e un capitol cam răzleţ,
chiar dacă nu intrăm pe poartă
sau de e ruptă cheia fără preţ,
eu tot voi bate-nu uşi aiurea,
de-o fi deschisă spre poveşti,
şi, poate, voi primi minunea
să aud din nou: te plac aşa cum eşti!”
….frumos tare…dialogul tău imaginar. Imaginar sau real pe mine iar mă laşi mască! Multumesc!
Să luăm e de-nţeles, cel mai uşor,
şi-n graba de a apuca
să ţinem pentru sine,
uităm să mulţumim,
considerând că e ceva ce-oricum ni se cuvine.
Să dăm, aici e cheia şi lăcatul,
dar sper ca într-o zi
uşor precum un puf de păpădie
să ne fie,
să spunem oamenilor cunoscuţi
aşa a fost să fie,
să vă plac aşa cum sunteţi
de aici, privind de la fereastră,
minunată feerie.
Şi un răspuns de şarpe cinic:
TE PLAC AŞA CUM EŞTI
e o minciună
pe care mi-o spun MIE
ne-ncetat,
iar când mă prind că mint,
am şi plecat!
Adevăru-adevărat
e că TE-ACCEPT,
nu că TE PLAC!
😛
A, da…şerpoaicele sunt un fel de pisici, ca mine! Spun adevărul, chiar de-l spun în râ…me…ăăăăă….rime!
La porţi ni se opreşte drumul.
la porţi ni se deschid odăi,
prin porţi ne strecurăm ca fumul,
prin porţi păşim având sub tălpi văpăi.
Porţi ne despart în înăuntru şi afară,
porţi ne îmaprt în noi şi ce iubim,
prin porţi de somn un vis ne împresoară,
spre porţi de zare alergăm ca să trăim.
Jora deschide porţile-ntre noi
amestecă poveşti în înţelesuri noi.
(Iar rima mea s-a dovedit săracă
Jorei, aşa cum e, eu sper să-i placă.)
De vrei sa afli ce inseamna
sa spui „te plac asa cum esti”
Va trebui sa nu tii seama
Nici de clisee sau povesti!
Caci cine spune , mai concret,
n-o face sa se afle-n treaba,
Ci iti comunica discret
Ca ai ceva ce nu-i de saga…
Iar el e gata sa t-il stearga!
Pingback: Psiluneli-Te plac așa cum ești | Cățărătorii