Ştampile online (SuperBBlog, proba a noua, de tuș…ă)

Ca să fac impresie, dar şi fiindcă ţin neapărat să intru şi eu în rândul pisicilor cu condur, m-am gândit că nu mi-ar strica şi-o ştampilă, care să mă reprezinte. Că blog am? Păi, am! Am propriul meu concurs? *Am! De ce să n-am şi-o ştampilă?

Acuma nu ştiu dacă faptul că o să am o ştampilă îmi schimbă faţada! Nici nu ştiu dacă o s-o am, de fapt! Trebuie să mi-o fac eu, şi cum eu am chef de joacă tot timpul… Şi nici de Alma Nahe parcă n-aş mai trage…

Aşa că, ce-am făcut până să vă povestesc aici? M-am sucit, m-am învârtit(în jurul cozii), dar orice gând mi s-a părut oribil. Ba, la un moment dat îmi venea să iau un bănuţ de metal şi să lipesc deasupra lui nişte litere de hârtie, pe care să scriu jorapispis, c-aveam ideea de-a gata.

Alma povestea cuiva mai demult cum că pe vremea când era ea la liceu, bănuţii erau ştampila pentru scutiri de care nu ştiau părinţii. Nu bănuţii la dirigintă! Nu că n-ar fi primit. Dar nu erau decât nişte mărunţei, şi nu cred că ar fi mulţumit-o, ce ştiu eu…Că eu nu am şcoală. Ei, uite că n-am încă ceva! Să-mi notez asta undeva, poate-mi fac cândva şi-o şcoală. De pisiceli!

Revenind…am luat bănuţul, mi-am băgat gheruţele într-o coală de hârtie, dar eu, deşi o văd pe Alma Nahe tot timpul meşterind la ceva, stau pe lângă ea mai mult ca să-i şterpelesc câte o unealtă de lucru, ori ceva cu care să mă joc că mă plictisesc, fiindcă ea când nu meştereşte câte ceva, stă la calculator şi nici nu mă bagă în seamă, aşa că, evident, nu mi-a ieşit nimic.

M-am uitat la hârite, o făcusem praf! M-am uitat la bănuţ şi atunci, pe sub mustăţi, ca o vrajă, m-a pocnit! Am pus lăbuţa pe el şi ce chef să mai am de treabă, când e aşa fain să te joci cu bănuţi. Oricum, nu-mi pare rău că am abandonat ideea, că era oricum mai mult o amăgire c-o să-mi iasă ceva. Plus că lipiciul e toxic!

Sper să nu mă întrebe stăpână-mea unde-i bănuţul, că nu ştiu cu exactitate şi nici nu ştiu să zic vreo minciună, că mă citeşte imediat. Ei, şi dacă o să mă întrebe, o să-i zic ce-mi amintesc, adică, că mă jucam cu el pe sub arcada din hol, de la intrarea în casă şi că de-acolo i-am pierdut urma. Ea o să-mi ţină teoria bănuţilor(iaca ce motiv de vrajbă mi-am găsit şi eu), că nu sunt, că se fac greu etc  şi nimic mai fals! Ei se fac uşor, dovadă traiul luxuriant al pisicilor ăstora cu condur, în rândul cărora mă gândesc să intru.

Cum stăteam eu aşa şi meditam la ce e de făcut, Alma mi-a strecurat pe sub nas, ce să vedeţi? Ca să vedeţi şi să credeţi, poftim poză:

20131019-023521.jpg

Biluţe de plastilină, care miros foarte frumos. De cum le-am văzut, imediat am vrut să-mi bag gheruţele în ele, dar când am văzut privirea stăpânei mele, m-am liniştit. Doar mi le-a arătat, că pe urmă, nu ştiu ce-a făcut, ce-a dres, că a ieşit asta:

20131019-024209.jpg

M-am prefăcut bucuroasă, dar nu era tocmai ce gândisem eu despre cum ar trebui să arate o ştampilă; arată mai mult a radieră. Unde mai pui că dacă aş folosi în loc de tuş acuarele, n-ar ieşi în evidenţă detaliile şi ar semăna mai mult cu o vază.

Iată!

1391520_655093887854417_449476340_n557252_655095804520892_2046226222_n

Ori, mi-am dorit să fiu de vază, dar nici chiar aşa! Astfel că în timp ce ea tot mi le băga sub nas, ca s-o laud, eu m-am prefăcut că mi-e somn, am aşteptat să adoarmă ea, m-am urcat pe hârtie şi mi-am vărsat năduful şi pe urmă am făcut comandă de o ştampilă (de toată frumuseţea, sper) de la , că mi-am zis că ei ar trebui să aibă ştampile pentru toate gusturile. Şi mi-au zis că se rezolvă, că vorbesc foarte bine pentru o pisică fără ştampilă.

Apreciez totuşi că Alma Nahe s-a străduit, da’ e mai sigur aşa! E o sufletistă…ăăă, cred că am depăşit 350 de cuvinte, aşa că, v-am pupat pe condur! După ce voi avea ştampila, voi putea să pun şi eu ştampila pe pisici, cum pun oamenii eticheta pe oameni. De-abia aştept!

*De  tuş…ă, pentru SuperBBlog – aici găsiţi, de căutaţi, şi cum a început! (după o copie fidelă a SuperBlog)

Şi fiindcă tot am avut chef de joacă, m-am înscris şi în tabel la psi, pentru duzina de cuvinte.

Anunțuri

17 gânduri despre „Ştampile online (SuperBBlog, proba a noua, de tuș…ă)

  1. Pingback: Hai să mai tăiem | Alma Nahe

  2. Aha, deci alma tragea chiulul de la ore! Nu mi-as fi dat seama niciodata!
    Sper doar ca cei ce vor castiga proba aceasta sa fie oameni de treaba, care sa nu isi comande stampile cu care sa eticheteze alti oameni. 🙂

    • Păi, cică nu se uita nimeni la marginile ştampilei. Voiau să citească doar numele doctorului. Decupa din carton litere minuscule cu forfecuţa de unghii. 😆 Era specialistă. O vreme a umblat cu parafa unui doctor mort, dar săracu’, dând semne de viaţă, a trezit suspiciuni. Că una dintre profe îl cunoştea. N-au ajuns la sursă, că am fost o generaţie mai isteaţă, cu turnători bătrâni.Alde ea erau în devenire, da’ a venit revoluţia.

    • Bineînţeles c-o recunoşti! 😉
      Eu nu vreau să am o ştampilă copilărească, eu vreau una serioasă. Aveam şi eu una cu un urs, din aceeaşi sursă, remember? Da’ mi-a pierdut-o Alma. 😆

  3. Dragă Jora, să ştii că ştampila vine împreună cu răspunderea. Dacă semnezi o hârtie e cum e. Dar dacă a dat păcatul peste tine şi ai pus şi ştampila, vază clară sau opacă, se cheamă document oficial, şi vai de mustăţile tale dacă nu-l respecţi.
    Şi după ce ai ştampilă şi te obişnuieşti cu ea se mai întâmplă o mică nenorocire. Nu mai poţi semna fără să pui şi ştampila. Am păţit-o eu, când mi-au adus copiii carnetul de note la iscălit. :))
    Aşa că fii atentă la ce îţi doreşti!

sari cu un răspuns!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s