Abțibilduri

image

Am recurs la un tertip, ca să-mi potolesc tentația de vânătoreasă. Nu de tot! Câte-un mesaj genetic acolo, tot îmi mai dă ghes, ceva noduri tot mi se pun în gât când aud vreun fâlfâit de aripi, dar știu că nu e decât vântul. Păsăruicile au plecat spre alte crengi, din țările calde. Mi se mai zburlește un picuț părul când aud vreo surată de-a mea cum miorlăie în desiș. Al nopții sau al lumii de-afară. Mustățile mele arată și ele ca niște asimptote.
Ce vedeți în spatele meu, creionat, nu e visul meu, e doar o altă amăgire de-a Almei – în afară de discul meu preferat, muzical, pe care mi-l pune ca să adorm – dar eu știu că sunt doar niște abțibilduri.
Știu ce gândiți! Că n-am zis încă care-i tertipul la care am recurs. Păi ce, ați mai văzut pisică să-și pună secretele pe tavă? Poate și-un lampadar alături, să vă lumineze…hehe, n-o să vedeți!
Ar fi precum o sentință în…alb( am zis alb, că e de sezon), la care mi-aș da acordul, fără să gândesc. Ori, oi fi eu pisică, dar am gânduri de om, cu tot cu amestecul lui sălciu, salin, de sensibilitate pe muchia dorinței.
Însă tot am vânat ceva astăzi. O poveste cumva tristă. Nu prin deznodământ, fiindcă deocamdată nu are un sfârșit. Un copil într-o burtă. O viitoare mămică. Fericită, cred! Doar că tăticul lipsește acum din tabloul de familie. De comun acord. Sau mă rog, din dezacord față de nepotriviri în unele aspecte. Mie nu mi-a picat bine povestea. Poate fiindcă respectivul tătic mi-e foarte apropiat, și i-am înțeles motivele. Până la momentul ăsta chiar nu mă interesau subiectele astea, fiindcă prea puțin mă privește cum pun gheara alte feline pe motanii lor. Dar na, când subiectele îți respiră în ceafă, se schimbă și percepția, nu? Dar cum el mi-a zis că n-o judecă, n-o s-o fac nici eu…am scos doar un picuț năsucul la vânătoare, că mi-era dor.
Uneori îmi doresc să fiu în pielea voastră. Dar de cele mai multe ori, nu! Îmi convine blana mea pufoasă, de norvegiană de pădure și uneori, și concluziile de sub ea.
image

Mi-am zis să folosesc și eu cuvintele duzinei de cuvinte, mai ales că e ultima pe anul ăsta și oricum, cam lăsasem în părăsire locul ăsta superb de joacă. Pe ceilalți duzinari îi găsim, ca de obicei, la psi.

Anunțuri

10 gânduri despre „Abțibilduri

  1. cred că şi musteţile mele îs ca nişte asimptote… ademenind zilele acelea când… o să doooorm mult!
    tristă povestea… şi nu comentez la ea. 😦

  2. Pai problema puilor e mereu o problema complexa! De aceea, cu mare grija a fost avertizat cotosmanu’ inainte de venirea bebelusei Roxy. I s-a spus clar sa profite cat poate fiindca ceva tricolor urma sa ii pape codita. Tot timpul! Si asa a fost :D.

  3. Jora, faine tertipuri inventezi! Dar, nici cu Alma nu mi-e ruşine! 🙂 Are imaginaţie nu glumă! 😀
    P.S. Povestea copilului din burtică e cam tristă! Aşa e viaţa uneori! 😦
    Sărbători cu lăptic mult şi joacă, Jora! 🙂

sari cu un răspuns!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s