Romanță advertorialistului mut

image

De am murit, aici zac îngropat. Semnez (clasic) în piatră: un advertorialist sărac.
Azi nu mai sunt, nici mâine! Niciodat’!

Glumesc! Nu închei socoteala de pe-acum, mai am ceva ca să îți zic, nu-mi sta în drum, pe urmă pun fermoar. Însă acum citesc(și nu te speria) cu glas, cât pot de tare acest ferpar!

De datorii eu am scăpat! Nu că-s bogat-acum, dar nu știu cum să-ți spun, am prins murind, un mare-mare tun!

Hai, vin’ la moartea,
vino ca să-ți spun!
De vii acum, primești și ceva bun.

Decât să mori de plâns și să fii deprimat c-am răposat, mai bine cască ochii, nu-i da peste cap, că-ți spun acu’, de-a fir a păr, norocu’ chior ce mi s-a-ntâmplat.

Nu, nu s-a ușurat un porumbel sau altă zburătoare ce-a picat din cer!

Întins în pat, cu fața-n sus, am închis ochii, mi-am dat duhu-am horcăit…da’ uite că m-opresc, căci nu te vreau ascultător prea chinuit și sar (un acrobat, un salt mortal) la ce-i esențial: eu morții (mele, tale) îi ridic azi piedestal.

În timp ce răposam definitiv, m-am înțeles cu sfântu’ Petru să devin activ promoarte (și vreau să fii atent, că-i crucial): azi morții, pe piatra-mi funerară, am să-i scriu, cu mare patos, ADVERTORIAL. De pe tabletă, că și-aici ești mort fără canal(sau să-i zic punte?) de comunicare.

Și mă aștept ca muritori de rând, acuma vii, în rând, la rând, curând pe link să intre și să stea, pe veșnicie, link dofallow.

Organizez și un concurs, să moară calu’!

Eu am testat produsu’ nu vă mint, și iaca, nu mă-ntind…la vorbă, (de)poziția e-a mea (și nici subtil nu v-o pasez, v-o zic direct, a la per tu, ca să muriți, așa):

Hai, vin’ la moartea!
Hai, fie și a ta!

Lua-te-ar noartea! Lua-te-ar să te ia!
image

Articolul participă la concursul “Discurs funebru”, organizat de Cudi & Ketherius.

Dacă intrați la Cudi, dar și la Ketherius, o să dați și peste alți morți!