Marfa…

Hei! Hei, hei, hei…adică un fel de bonjour! Azi nu o să pălăvrăgesc în pisiceasca mea prea mult, ci stau doar cât să(-și) revină Alma din regatul ei. Ținut, mă rog!

Eu am ținut ambalajele și ea a scris rețetele, pe care vi le împărtășesc cu drag eu acum.

Pentru Sen(d)vișul Văduvei s-au folosit 3 măsline, fără sâmburi, dar cu un alt sâmbure, cel al înțelepciunii, dar și pentru sâmburele de adevăr al conpoziției Erikăi, pe care a ținut Alma să-l respecte cât mai mult(uneori cât i-a încăput). Primul strat, cremă pufoasă de brânză natur, două felii de cașcaval de senviș(fără „d”)afumat, membrană de cabanos(câțiva centimetri) și pătrujel congelat( câteva flori).

Sen(d)vișul Orfanului: 6 măsline, cremă de brânză pufoasă cu verdeață, ceva (pe lângă telefon) cașcaval de senviș(fără „d”).

Sen(d)vișul Străinului: brânză pufoasă Natur, o măslină, câțiva centimetri de ardei capia roșu, jumătate de felie de cașcaval afumat feliat.

Poză: image

Și așa, pe final, ca să nu ziceți că a secat mâța, vă servesc un poem-senviș:

O doamnă fără soț.
Impară? A, ba nu,
abia ce și-a-ngropat al ei bărbat,
scoasă din puful vieții,
albă e ca brânza,
s-a notat!
Deci, văduvă!
Păcii cu sinele
i-a aruncat ram de măslin
și-acuma seamănă c-un arlechin.
Ce chin!
Ce pătrun…jel!

De-aici plecăm la el,
Orfanul!
Un pas,
doi pași…
Pe ața roșie a soartei
își vede înainte de-al său păs.
Nu voi să-i tulbur eu elanul,
dar legănat nu va fi niciodat’,
cum mama sa odat’ îl alinta:
Ardei, Ardei! așa-l striga.
Dar îl chema Andrei.

Străinului i-a mai rămas o firimitură,
un cur de mâță ( scuzați! )
și un telefon.
Să-mi dea…
un număr.
De îndată-l voi suna!

Dacă nu ați înțeles nimic, mergeți la Alma Nahe. Dacă nu ați înțeles chiar tot acolo, reveniți aici!

Încă o poză din bucătăria(sufletului) Almanahe:
image
Eu nu sunt  fanbrânză, eu, Jora adicătelea, dar Alma e!

Anunțuri