Vizeta (SuperBBlog, proba a XII-a, de lux)

Doamnă,

n-am stat cândva la mese (eu stau mai mult sub masă, ca pisica, deh) şi nu ne-am ospătat, dar eu vă ştiu ochii, chiar de nu i-am privit, fiindcă pe-aici, unde ne ducem eu, Jora şi Alma Nahe, dulcele (dar şi amarul, şi nesăratul, şi acrul, şi secul, şi lăsata lui) sălăşluiesc şi câţiva spiriduşi, care ne fac câte-o treabă de-a noastră, care necesită muncă de spiriduş, şi care, culmea, nu cer simbrie.

M-aţi invitat în casa domniei voastre, dar mă văd nevoită să refuz, deoarece călătoriile în cuşcă nu-mi plac, şi nu pentru că sunt eu o aristocrată(cum chiar sunt!), ci pentru că oricât de darnică a fost Alma Nahe cu mine, cumpărându-mi o geantă de călătorie, în loc de cutie de plastic, tot o cuşcă e.

Dar fiindcă ştiu că vă plac călătoriile, vă invit eu aici, în căsuţa mea şi a Almei şi poate că, după ce-aţi mers din cuvânt în cuvânt, din metaforă în metaforă, din rimă-n rimă, la ea, în piesele ei tragi-comice, poate o să vă atragă să şi rămâneţi peste noapte(şi peste zi, dacă se poate), ca să mai râdem de câte-o grăsună de literă, de câte-o firavă vocală ori de vreo obraznică consoană.

Eu sunt prinsă aici cumva, şi pentru că m-a pus naiba (scuzaţi-mi ieşirea din blăniţă) să-mi dau singură de furcă, cu un concurs (şi de împrejurări) peste măsură de istovitor, cu cifre şi calcule care mă dau peste cap, şi, deşi ştiu că la capătul lui tot sus voi fi(sunt singura participantă, e firesc), asta nu mi se aşază drept motiv, ci mai mult pe inimă.

Fiindcă, Doamnă, vedeţi, eu trimit cu cărţile, ori aici îmi pare că mai mult se dă în cărţi! Şi dacă nu trimit cu cărţile, trimit cu imaginile şi tot degeaba. Poftim!

Brosa libelula cu cristale austriecePisicuta cu cristale Swarovski™Precious Heart - ambalaj cadou cu semn de carte

Poftim, cultură! Nu, nu! Nu poftim! Fiindcă na, posibil că lumea caută divan de praznic, nu ticluiri care nu spun nici măcar că sunt miasme din peşteră. Ori, eu alerg după libelule şi apoi, odată prinse, le ambalez frumos…Dar nu pentru cititori, căci ei îs destul de deştepţi şi de bogaţi ca să înţeleagă şi singuri măsura…Ba unii, prieteni de-ai Almei (de scris, de pătruns) m-au şi luat la zor. Pe Alma, de fapt! Dar e ca şi cum m-ar fi luat pe mine.  Şi şerpi ori şerpoaice mă trimit la fântâni! Să mă răcoresc, adică…

„La Curte, dacă vrei să placi, se cade uneori să taci ori să răspunzi ca un normand dibaci” zice-se în „Curtea Leului”, dar eu când l-am citit pe La Fontaine, mă gândeam la curte, cu „c” mic, la aia cu găini. Şi-apoi eu stau la blo(g)c şi iată de ce nu pricep ce caut eu pe aici.  În niciun caz un slut de şoricel intrat între lentilele lunetei

Deşi, de multe ori la curte, un rău se va întoarce sporit, sper întotdeauna că nu se va întoarce asupra celui care-l toarce…

În scrierea-mi nu-mi căutaţi licăr de frumos, pe care să-l fi scos din blană şi nici (din) alintări. Am căutat, ce caută orice pisică, puţină iubire, puţină tihnă în braţele unui om de litere, și nu de cifre şi care caută în semnele de carte (cadouri). Şi tors am căutat, recunosc!

Nu mă aştept ca vreun Sol să se urce până la tâlcul unor astfel de poveşti, aşa că trimit această ePISTOLă cu nişte spuse în lumină, pe calea asta, la vedere şi deschisă…Şi chiar şi-aşa, ce?! Ce-am zis?

În vizetă, şi nu în vizită, Doamnei de LuxuryGifts.ro,
doar câteva bijuterii cu cristale din partea casei Alma Nahe

De  carte, pentru SuperBBlog – aici găsiţi, de căutaţi, şi cum a început! (după o copie fidelă a SuperBlog)