Colindând lumea într-un hi…brid (SuperBBlog, etapa a XIII-a, de rubik)

Ştiu! Eu cer(n) bine! Însă e musai să-ţi trebuiască cu adevărat ceea ce ceri, iar gramajul să fie cel potrivit! Ori, aici greşesc, ca tot omul(că pisicile sunt mai şmechere!): ori cer(n) un gram în minus, ori unul în plus. Ştiu şi de ce, dar ăsta e preţul  incorect al unui vis, necântărirea lui.  Şi cum poţi redescoperi lumea altfel, dacă nu dintr-un hibridYaris Hibrid, Auris Hibrid, Auris Touring Sports Hibrid, Prius. De fapt, zic Toyota, nu mă mai încurc în cozi de virgule. Toyota! Toyota! Sună ca un strigăt de luptă…

Eu am un geam,  un fel de parbriz! Şi de-acolo redescopăr lumea. Pare că sunt dincolo, afară, aşa-i?  Dar e o călătorie de interior, caut literele care-mi nasc o altă lume dincolo de reflecţie. Sunt o pisică? Reuşesc să fiu una? Hehe….cred că două. Cred că pot de pe pervazul ăsta să fiu două, dar nu vreau. Unii ar zice că mă încăpăţânez. Eu aş zice că de fapt îmi place să-mpart lumile şi să-mi dea exact! Exact pe măsură.

Toyota_hybrid

Alma  vede peste tot numai baloane de săpun…Nu eu i le sparg, aşa să ştiţi! Ghearele mele ştiu să-şi păstreze puful ăla de rasă. Ea nu ştie să fie pisică, de aceea nu e sută la sută. Nu-i plac procentele, deşi depinde de ele.  Se amestecă în multime pentru freamătul ei, eu o ştiu!  Îi ştiu toate feţele! Sunt pe culori! Picioarele? I le ştiu şi pe acelea, de câte ori nu i le-am lins! Umflate de la atâtea drumuri posibile într-un cub.  Rezolvări? Păi, te poţi familiariza cu notaţiile lumii ăsteia şi apostroafele lor, ale notaţiilor. Dar un cub odată rezolvat e doar un cub cu feţe colorate frumos şi atât. Un puzzle 3D, devenit tablou de bord nefuncţional, fiindcă-i de-a gata şi  nu-ţi mai serveşte niciunei provocări!

Sper să se vadă strălucirea? Nu! Cine să aprindă becul? Oamenii sunt economi! Sunt economi până şi cu propria lor lumină…Darămite cu a altuia! A mea e în această maşină!  De scris…descris! De Infuzie cu un vis! Călătoresc însutit, fără să caut valori…Ce cuvânt! Val…ori…ori ce? Ori mal! Stau acolo, pe mal, aşteptând fluxul, refluxul…Călătoria mea e prin ape-ape. M-am obişnuit deja cu sudorile de om. O mâţă nu transpiră, ştiţi! Dar eu nu sunt o mâţă! Sunt un hibrid între om şi pisică, în jocul acesta pătrat, în paşi! Eu îl rezolv în 7 paşi! Şi de-asta sunt un hibrid fericit într-o călătorie hibrid, într-o lume hibrid, paralelă.  Eu ştiu câte feţe are un cub. Ştiu şi câte feţe are o pisică! Câte urechi, atâtea auzuri, câţi ochi, atâtea văzuri, câte guri, atâtea spusuri. Dar un om, câte feţe o avea? Şi-n câte culori s-o scalda pentru un vis? Şi-n câte ape?…

1. De  rubik, pentru SuperBBlog – aici găsiţi, de căutaţi, şi cum a început! (după o copie fidelă a SuperBlog)

2. Fotocredit: de-aici.